Exista anumite probe care iti vin in unele situatii in care imaginatia si tehnicile personale de salvare sunt cheia succesului.
O sa va povestesc despre un scurt moment destul de stanjenitor care mi s-a intamplat in urma cu ceva timp si in care, trebuie sa recunosc in fata tuturor, ca panica mi-a dat ideea salvatoare.
Sa fie o dimineata de septembrie frumoasa, cu soare cald care iti mangaie fata, cand plec spre birou si in masina ( pentru ca nu sunt foarte organizat, ci mai degraba imprastiat si uituc ) decid sa imi pun cheia de la birou intr-un loc la indemana ca sa nu mai scotocesc in rucsac dupa ea si sa fie si la vedere. Zis si facut, las cheia in buzunarul portierei, ma urnesc spre birou, ajung dupa un drum scurt care datorita aglomeratiei matinale din Bucuresti a devenit unul chiar lung, parchez masina, iau cheia, ma dau jos din masina si … vine acel moment in care realizezi ce urmeaza sa se intample si nu ai cum sa previi cu nimic … din mana imi cade cheia de la birou direct printr-un grilaj de canal ce era fix langa masina mea.
Legile lui Murphy, masina parcata nu pe canal ca sa evit tragedia, ci fix langa canal. Partea mai putin placuta este ca o vedeam, dar nu reuseam sa o ating sau sa o cuprind cu mana ca sa o extrag.
Am zis sa nu ma agit degeaba si sa ma duc pana in birou sa vad daca unul din colegii mei ma pot ajuta cu un obiect cu care sa extragem cheia cazuta. De acum urmeaza panica … nu gasim nici un instrument care sa ne ajute pentru ca evident ca nu aveam biroul dotat cu un chit de salvare care sa te ajute cand esti neindemanatic. Asa ca iau o ruleta ( a fost singura care parea ca se potriveste ) si ma duc sa imi incerc norocul, dar ce credeti, parca imi facea in ciuda cheia si cum reuseam sa o prind si sa incerc sa o ridic, iar cadea. Dupa multiple incercari, transpiratii reci si calde, concentrare maxima aproape ca un chirurg aflat in mijlocul unei operatii ( doar ca eu ma aflam in mijlocul unei strazi, ingenunchiat, cu o ruleta cu care extrageam o cheie 
), cedez si ma gandesc totusi sa caut pe internet pe cineva care sa vina sa ma ajute sa recuperez bunul ce a fost pierdut din neglijenta mea, si storcandu-mi creierul ce sa caut pe net, cum sa le explic, incepuse sa ma ia si rusinea ca sunt asa de neindemanatic, stergandu-mi fruntea de picaturile de sudoare….ma strafulgera o idee: cum sunt ochelarist, ce ar fi sa folosesc bratul de la ochelarii de vedere pentru ca este mai scurt si imi incape si prin grilaj si sa incerc sa extrag asa si sa vad ce iese?!?
Si ce credeti …
ideea mea a functionat si am recuperat cheia intreaga, nevatamata si fara ajutor specializat din partea nimanui si mandru nevoie mare ca m-am descurcat bine intr-o situatie de criza.
Mama avea o vorba de care mi-am amintit imediat ce a trecut episodul semi-amuzant: omul cand este la nevoie, isi descopera atatea resurse pentru a se salva ca nici nu ii vine a crede.
Asa ca, in general, in situatii de criza #WeAreTheAnswear !
Voi ati fost vreodata in situatii in care piesele vestimentare, incaltamintea sau accesoriile au indeplinit si alte roluri decat cele pentru care au fost concepute si daca da, care este cea mai amuzanta poveste a voastra?
- Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017
